Caragiale a lasat intelectualilor si oamenilor de spirit o norma de viata, un criteriu de valoare. Ne-a transmis prin decalogul sau o atitudine pozitiva in ceea ce priveste viata. Totul contra seriozitatii, gravitatii, contra tristetii, melancoliei, contra informatiei si a constiinciozitatii.
Viata vazuta de Caragiale
Viata, trebuia, din punctul sau de vedere sa fie luata «usurel», glumet. Ironia si hazul caracterizeaza pe omul inteligent. Cine n-are spirit sau macar sarcasm si claritate limpede e cu siguranta un prost. Prost la Caragiale inseamna a fi inferior – aici intrau toate defectele existente, inclusiv cele morale.
El a creat superstitia talentului
Romanul s-a inclinat totdeauna catre lucrurile simple, usoare si a privit cu dispret catre un grad de dificultate mai ridicat. Astfel, s-a pus eticheta gresita, ca o scuza a defectelor sale naturale. Apeland la «facilitati» si facand orice ca situatia sa fie salvata, i s-au ingustat apoi masurile de apreciere si punctele de vedere.
S-a obisnuit sa se dispretuiasca naivitatea, dar si bonomia simpla si dulce, seriozitatea, bogatia informa, dar profunda – adica orice este lipsit de influente exterioare, agreabile si precise.
Opere
In operele lui veti recunoaste ca poporul nostru este un popor admirabil, vesel, glumet, inconstient de ziua de maine, bucuros ca traieste prezentul. Romanul pur, regatean, nu admite alt final decat gluma, oricat de suparat ar fi…
Iar criza
Toata ziua nu auzim decat de impozite marite, somaj, suprimari, reduceri salbatice de salariu, de spectul foamei si al mizeriei. Lumea lui Caragiale e un antidot bun pentru aceste timpuri contemporane noua. Acesta este farmecul sau cel mai actual…Tin sa precizez : Caragiale a scris « Momente » in timpuri asemanatoare cu ale noastre. Intre 1899 si 1900, pe timpul unei mari crize (dar tind sa cred ca era o criza insemnificanta in comparatie cu cea din zilele noastre). Si atunci reducea bugetul la jumatate, faceau suprimari si reduceri de salarii.
Lumea lui Caragiale, o frumoasa lume ce ne aduce zambetul pe buze. Cine s-ar putea supara pe un catel ca Bubico? Cine s-ar fi suparat pe Dl. Goe ? Cine n-ar merge in « Vizita » fara sa nu zambeasca? Zambim…sa mai uitam de realitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu