poemul ochilor tai

Poemul ochilor tai incepe in acea zi in care te-am privit, atunci cand cuvintele tale au fost un balsam pentru suflet. Iti amintesti clipa? Nu cred! Erai prea... tu
Acum iti spun tot: Am ramas inmarmurita cand te-am privit. Stiai? Pun pariu ca vei raspunde negativ.
Am petrecut zeci de momente reflectand. Cand am ajuns sa ma indragostesc ca o bezmetica de un bezmetic? Nu stii... Nu stiu nici eu.
te-am visat inainte de a te cunoaste, iar real erai exact ca in vis... visul meu transpus in realitate.
M-am intrebat si te-am intrebat ce culoare au ochii tai iar tu i-ai permis inimii mele sa raspunda: Au culoarea pe care ea, inima mea, si-o doreste.
Te-ai lipit ca un timbru de scrisoare pe sufletul meu, si-ai inceput sa-ti tatuezi chipul pe inima mea. Dar in scurt timp, ars de soare timbrul s-a desprins, iar eu am curatat tatuajul cu spirt... totusi, a mai ramas o umbra.
Ai tu grija la cateva zile sa-mi aduci un tatuaj de unica folosinta si un timbru nou. Tot atunci imi daruiesti un zambet si aripi sa zbor... Apoi pleci si-mi smulgi aripile.
Ma lasi pe ganduri, furioasa si cu dorinta de a curata tatuajul de pe inima si de a rupe timbrul de pe suflet.
Nu te gandi ca sufar, ca ma doare sau ca te vreau inapoi.
Doar pleaca, ma mint ca-mi doresc sa pleci. dar astept cu nerabdare clipa in care te vei intoarce sa fii al meu pentru cateva minute.
Trec pe lista de dorinte pe care i-o voi expedia iepurasului o dorinta in plus: sa-ti vad culoarea ochilor pe o plaja pustie in apusul soarelui si sa-ti vad culoarea ochilor dimineata, reflectata in cana de cafea. Apropo, bei cafea? Naiba stie, nu-mi raspunde, nu ma baga in seama... nu mai conteaza.
Tot un raspuns negativ voi primi.
Asa e, da... Este ora 1 sau poate 2... inima imi bate cu putere si imaginea imi e cam tulbure, parca intru in transa sau ceva de genu'... Cum ar fi sa ajung la tine in vis?
Oare ce culoare au ochii tai atunci cand ma privesc?
Ai citit tot? Ti-as mai scrie cateva cuvinte. Presupun ca este prea mult de citit ca sa fi parcurs tu. Iar acum iti spun tot.
Nu vreau sa rup barierele anormalului sunt doar "eu" ai inteles ce ai vrut prin asta. Dar cred ca ai inteles prea multe sau poate chiar nimic pentru c ami-ai inchis usa in nas atunci cand am vrut sa pasesc in sufletul tau. Eu mi-am descuiat portile si am lasat barierele jos. Din cauza ta risc sa fiu jefuita si sa raman fara cele mai pretioase comori.
Cine stie cate alte lucruri am facut pentru tine. EU! Tu nu ai cum, iar eu nu-ti voi spune..
Tu spune-mi, cum am ajuns in punctul in care sa iubesc ochii tai? ("ochii tai, ce sunt atat de rai" :))) ) Ca sa vezi curiozitate... cat de sincera sunt?
Am zis ca sunt sincera, asa ca mai am de completat cateva cuvinte si te las... te las sa pleci iar, acum, nici macar n-ai venit.. dar eu te las sa pleci.
Invata sa cunosti rostul cuvintelor si glumele mele proaste care au un pic de adevar in ele.
Nu ma lasa sa te iubesc, pentru ca nu vreau sa te iubesc. Pentru ca nu ma cunosti si pentru ca nu stii modul meu de a iubi.

Nu vreau  sa ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul si cu iluzia ca te voi vedea, ca te voi imbratisa, ca te voi saruta.
Nu vreau sa dorm doar de dragul de a te visa. Nu vreau sa te simt in jurul meu si nici sa pui stapanire pe toata fiinta mea.
Nu vreau sa te port in suflet... esti prea greu pentru sentimentele mele simple de copil prost.
Acum ma opresc, am pus clor si detergent in chiuveta... am un tatuaj de scos de pe inima si un chip din suflet.
Pe tine te las sa ghicesti daca am imaginatia bogata sau daca se afla un sambure de adevar in poemul meu.
Dar, neah, nu vrei...si nici nu vreau :)))