Noaptea de Sfantul Andrei

Sarbatoarei crestine inchinata Sfantului Andrei, apostolul care a propovaduit pentru prima data crestinismul pe meleagurile noastre i s-au alaturat in timp o serie de mituri, credinte populare si obiceiuri pagane. 

Ziua Sfantului Andrei se mai numeste si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan pana isi poate zari coada. De aici si credinta ca "isi vede lupul coada". Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care pleaca la drum, in ziua cand porneste si luparia.
Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sfantul Andrei se deschid cerurile.

In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sfantul Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de "dincolo" dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca "acolo" dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.
Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.
Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.
Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: "Ai mancat usturoi?". Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sf. Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita. Altele pun busuioc sfintit sub perna in speranta ca va visa viitorul sot.
Tot din aceasta categorie face parte si oglinda. Fetele care vor sa vada chipul viitorului sot, la miezul noptii isi privesc chipul in oglinda in lumina blanda a doua lumanari, se vor privi in oglinda pana ce imaginea aceastuia isi va face aparitia in oglinda.
Unele isi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta.

In popor vremea din noaptea Sf Andrei o prevesteste pe cea a iernii. Daca cerul va fi fara nori, iar luna se va vedea sus pe cer va fi o iarna blanda, calduroasa. Daca cerul va fi acoperit de nori, va urma o iarna geroasa cu multa zapada.
Un alt obicei de prevestire a vremii este obiceiul celor 12 cepe. Fiecare dintre cele 12 cepe reprezinta o luna a anului, acestea se pun in podul casei, lasandu-se acolo pana in Ajunul Craciunului. Cele care au ramas frumoase sau au incoltit sunt lunile anului care vor fi incarcate de belsug si roade. Cepele care s-au stricat reprezinta lunile in care vremea va crea paguba.

Tot in Ajunul Sfantului Andrei exista traditia ca toti membrii familiei sa puna grau la incoltit intr-un mic recipient, atunci cand se presa graul se pune o dorinta. Graul trebuie pastrat si ingrijit pana in seara de Anul Nou. Cel al carui grau este mai mare, mai verde si mai frumos, dorinta i se va implini in anul ce va urma. Asemenea se intampla si cu crengutele de visin. Crengutele de visin se pun in apa, iar crenguta caruia inmugureste sau chiar infloreste pana la Craciun, acela va avea un an prosper, plin de noroc pe toate planurile.
In unele zone din Oltenia in apa se pun crengute de mar, avand acelasi scop ca cele de visin, dar ele sunt pastrate pana la Sfantul Vasile atunci cand sunt folosite pe post de sorcova.

Multe si frumoase sunt traditiile si obiceiurile romanesti, pacat ca ele sunt uitate in timp si adesea inlocuite cu cele din afara.