welcome :x

luni, 31 mai 2010

altcineva

Unde? Unde gasesti surasul strengar al sufletului ratacit si inghetat in conservarea amintirilor. Amintiri ce au durut si l-au facut sa ramana pierdut in timp...Unde poti gasi niste ochi verzi in care soarele apune inspirat de stralucirea lor?
Un suflet cald, un zambet pur ce a invatat sa iubesasca dinou, in timp ce i s-a luminat calea spre iesirea din labirintul intunecat al dezamagirilor...dar alte brate asteapta deschise la capatul drumului...si alti ochi verzi privesc cu nerabdare parcurgerea zbuciumata a drumului. Alti ochi verzi sclipesc in apusul soarelui cand un zambet ascuns, timid i se daruieste. Alte maini se fac simtite pe trup cand imaginea ta isi face prezenta ca o amprenta prafuita de timp...I se aseamana respiratia cu a ta...oare tu iti mai amintesti primul sarut?
Erai un astru de neatins pe care o copila plina de vise a indraznit timp sa-l sarute, si totusi, avea teama in suflet, ii era frica sa nu faca ceva gresit.
Dar a gresit... ca te-a lasat sa intrii in inima ei, luceafar nemuritor si rece!

sâmbătă, 29 mai 2010

da, tu!

Ploua...
de fiecare data cand aud ropaitul stropilor ce sunt nerabdatori sa ajunga pe pamant simt o racoare sufleteasca. racoare simtita cand sufletul meu se afla in febra.si nu orice fel de febra, ci febra capatata datorita tie...da!!! datorita tie celui ce n-ai stiut ce sa faci, celui ce te-ai infurisat, celui ce traiesti cu ajutorul sufletelor furate, cu ajutorul inimilor ce ti se deschid si te primesc in ele calduros fara sa stie ca esti un vampir ce le absoarbe si ultima picatura de viata, de energie. le furi ultimul zambet si pleci mai departe spre o alta inima dorinca sa te cunoasca, fara sa-ti pese ce lasi in urma, suflet fugar.lipsit de viata si de simtire...nu trebuia, nu trebuia sa faci atatea si totusi cu nepasare le-ai facut, azi te numesc doar vampir insetat, azi te consider un fel de zburator ce furi dragostea cea dintai, distrugi iluzii si sperante, le calci in picioare si devii ca si el de neatins. atat de neatins incat nici macar nu pot sa te privesc, esti sus ca un luceafar ce straluceste decat noaptea...doar atunci te pot vedea in vis. un vis ce s-a terminat inainte de a incepe, pentru ca a venit prea tarziu si a fost speriat de alarma ceasului desteptator. in suflet ramanand o rana ce se cicatrizeaza mai mult pe zi ce trece, dar pe durata procesului o febra ma tine la podea...acea podea ce picacturile de ploaie cu racoarea lor o spala, o pregateste pentru viitorul ce urmeaza sa i se deschida. iar o data cu ea sufletul prinde viata si speranta ca intr-o zi totul se va schimba.