Numai cu fiica mea, roman autobiografic scris de
Betty Mahmoody în
colaborare cu William Hoffer. Romanul are 452 de pagini, apărut în România la
editura Criss Cezar în anul 1993.
Cartea a fost ecranizată în anul 1991 în regia lui
Brian Gilbert, filmul fiind nominalizat la Premiul Pulitzer.
Tema centrală a romanului o reprezintă condiţia
femeii în islam.
Betty Mahmoody, o americancă din Michigan căsătorită
cu Sayed Bozog Mohmoody, medic Iranian osteopat anestezist de prestigiu, cu
studii în S.U.A., au împreună o fiică, Mahtob Maryam Mahmoody. Familia fericită
trăieşte în Alpena, Michigan. La insistenţele soţului, Betty acceptă să îşi
petreacă vacanţa în Teheran pentru ca rudele soţului să o cunoască pe fiica lor
în vârstă de 4 ani.
Ei aterizează pe aeroportul din Teheran pe data de 3
august 1984, urmând să petrecă următoarele două săptămâni în casa surorii lui
Moody, Ameh Bozog. În cele două săptămâni petrecute alături de familia soţului,
Betty observă şi descrie tradiţiile şi obiceiurile familiei iraniene şi este
îngrozită de această societate ce pare a fi cu mult mai în urmă decât zona din
care ea provine. Cu o zi înainte de sfârşitul vacanţei, Moody o anunţa pe Betty
că nu se vor mai întoarce în S.U.A.
În acel moment lumea lui Betty, dar şi a lui Mahtob se zguduie, erau prizoniere
în Iran, fără posibilitatea de a reveni acasă. În ciuda restricţiilor puse de
către Moody, Betty reuşeşte să ia legătura cu Ambasada Elveţiei în Teheran.
Ajunsă la Ambasadă, ea consideră că este salvată, dar abia acum află care sunt
legile din Iran. Află că a devenit cetăţean iranian în momentul în care s-a
căsătorit cu un cetăţean iranian, că nu poate părăsi ţara fără un permis scris
şi că nu are niciun drept asupra copiilor iar în caz de divorţ aceştia revin
soţului. Abia acum începe adevărata sa luptă. Refuză să părăsească ţara fără
fiica sa şi se foloseşte de toate portiţele pentru a evada. Lupta ei este cu
atât mai grea deoarece nu cunoaşte limba.
O carte care m-a
captat şi m-a făcut să reflectez asupra condiţiei femeii în islam. Asupra
condiţiilor de trai din ţările islamice, asupra educaţiei oferite generaţiilor
de copii, viitorilor membrii ai ţarii.
Betty Mahmoody a
continuat acestă poveste în romanul „Din
dragoste pentru fiica mea”. Derularea evenimentelor fiind făcute publice, soţul
acesteia, Sayyed Bozog Mahmoody, dă şi
el replica în romanul „Pierdut fără fiica mea”, apărut în anul 1987.
Mahtob, la rândul
ei şi-a scris memoriile în 2015 în romanul „Numele meu este Mahtob”. Fiecare
dintre ele merită citite.
Voi reveni asupra
fiecăreia dintre ele.