Am schimbat frecvenţa

Azi nu mai am poveşti de povestit şi basme cu Zâne. Nu, nu sunt tristă şi nici melancolică. Azi, e o zi perfectă pentru mine, dar nu mă simt perfect.

Azi îmi dau seama mai mult ca ieri şi mai puţin ca alaltăieri...

Azi nu sunt supărată, azi sunt furioasă. Şi nu, nu ai făcut nimic! Pur şi simplu ai schimbat frecvenţa şi sunt sigură că ai făcut-o intenţionat. Nu mai eşti pe frecvenţa pe care comunicam din priviri şi dintr-un zâmbet ştrengar. Nici nu mai facem aceleaşi lucruri în acelaşi timp, fără să ne dăm seama sau fără să ne dorim. Dacă îţi vine să crezi, mie chiar îmi plăcea să rostim acelaşi cuvânt, să ne gândim la acelaşi lucru sau să facem acelaşi gest, în acelaşi timp amândoi, sau poate că doar mă obişnuisem. Aşa cum mi-ar spune bunica, orice învăţ are şi un dezvăţ.

Azi învăţ să trăiesc pe o altă lungime de undă. Acolo unde nu se citesc zâmbete şi priviri. Unde nu sunt cuvinte puţine şi nici explicaţii multe şi fără rost, unde nu trebuie să mă justific din trei în trei cuvinte. Iau notiţe, mă uit la tutoriale pentru a învăţa cum se execută corect. De obicei, învăţ repede. Nu cred că îmi va fi greu deloc. Nimic nu trebuie să fie greu atunci când trăieşti pe o altă lungime de undă.

Azi stau singură la o cafea. Nici ea nu mai îmi vorbeşte pe acestă nouă frecvenţă. Nu ştiu ce voi mai scrie zilele următoare... îmi va fi dor de vorbele înţelepte ale cafelei mele de dimineaţă. Dar fiecare pas făcut înainte îşi va merita efortul depus.

Azi am un zâmbet mai amar ca o cireaşă neagră, amară, dar pe cuvânt că nu îmi pare rău! Am destulă răbdare şi încredere pentru a experimenta dacă extratereştrii pot detecta toate emisiile radio.